This article translated in English: http://magdavacariu.blogspot.com/2011/08/water-mixable-oils.html
Robert Hannaford in atelierul sau
Uleiurile solubile in apa sunt o inventie relativ recenta, si desi au fost la inceput privite cu scepticism de multi artisti profesionisti, au devenit din ce in ce mai populare in toata lumea. Ca si mine, multi artisti le-au descoperit pentru ca erau in cautarea unor culori de ulei care sa fie mai usor de folosit, sau care sa nu necesite solventi toxici pentru curatare si diluare. La Adelaide Central School of Art am aflat regulile pictatului in siguranta in atelier. In general uleiurile nu sunt periculoase atat timp cat se lucreaza intr-un spatiu bine ventilat, si cat timp nu sunt ingerate, sau nu se lasa sa vina in contact cu pielea. Solventii toxici si terebentina, folosite de multi pictori pentru diluare si curatarea pensulelor, pot fi evitate cu succes cu un pic de vointa. Din pacate multi artisti nu respecta reguli extrem de simple si nici eu nu am dat mare importanta toxicitatii, pana intr-o zi cand am aflat cu mare tristete ca cel mai mare portretist realist australian - Robert Hannaford, s-a imbolnavit grav. Avusesem sansa sa-l cunosc pe marele artist, el ma incurajase sa ma apuc de portretistica si ma sfatuise cum sa incep sa vand.
Robert Hannaford, Self-portrait, 1996
Alfie, cum il numesc prietenii, avea prostul obiceiul sa roada pensulele cand era in febra pictatului. Bietul Alfie a nesocotit regula numarul unu a pictatului in siguranta, si aceea, de a nu manca niciodata, sub nici un pretext culorile cu care pictezi. Mancatul e interzis in atelier, mai ales cel al pensulelor sau al culorilor. Alfie era convins si de faptul ca vaporii de terebentina au declansat boala, din pacate pana artistii nu se imbolnavesc, obisnuiesc sa rada despre regulile lucrului in siguranta in atelier. Din aceasta poveste, in care Alfie a suferit mult si a reusit cu greu sa supravietuiasca, s-a nascut un autoportret care a fost finalist pentru premiul Doug Moran, cel mai important premiu de portretistica in Australia. Alfie a fost hranit cateva luni cu un tub direct in burta, si cand s-a putut ridica din pat a pictat cu manusi chirurgicale.
Dupa experienta nefasta a lui Alfie cu uleiurile, simteam ca am nevoie de o schimbare, asa ca am trecut la acrilic. Profesorul meu, Chris Orchard, picta numai in acrilic, si spunea ca nu a reusit niciodata sa picteze in ulei. Mie mi se parea imposibil, pentru ca pictam in ulei de cand ma stiam, copil fiind. Si daca el nu putea picta in ulei, opusul avea sa fie valabila pentru mine. Dupa atatia ani de pictat in ulei, incercarea de a picta in acrilic a fost soldata cu un mare esec. Se usca pur si simplu prea repede si nu apucam sa amestec nimic pe panza. Paleta parea sa se usuce in minute, mi se taia tot elanul, daca trebuia sa ma opresc mereu sa-mi refac paleta cu culori proaspete. La ulei imi aranjam o paleta dimineata si pana seara nu mai aveam nevoie de altceva decat de alb. De tablouri ce sa mai zic, aratau mereu neterminate, oricat lucram, si acrilicul pur si simplu refuza sa se intinda pe panza. Pana la urma renuntam de fiecare data si acopeream cu ulei. O pictura care ar fi trebuit sa fie in acrilic devenea o pictura in ulei, si frustrarea mea crestea. Dupa mai mult timp de numeroase incercari si experimentari, in care de multe ori eram tentata sa arunc paleta cu acrilice de pereti, si dupa ce l-am innebunit cu intrebarile pe Chris Orchard, am reusit in sfarsit sa ajung la anumite performante.
Acrilicul nu mai avea secrete pentru mine, si puteam picta in nenumarate tehnici. Imi doream sa termin portretele la comanda foarte repede, asa ca alegeam acrilicul. Portretele mele realiste in acrilic ajunsesera sa fie confundate cu cele in ulei. Am pictat o perioada doar in acrilic, dar intoarcerea in Romania, mi-a dat in sfarsit si din nou sansa (dupa sapte ani de locuit la capatul lumii in paradisiaca insula a Australiei) sa colind prin marele muzee ale Europei. Toate acele capodopere magnifice pictate in ulei, mi-au reaprins dorul pentru prima mea dragoste, uleiul. Acum insa ma obisnuisem cu acrilicul si avantajele sale, voiam sa folosesc culori de ulei care se spala usor de pe pensule si sunt usor de folosit. Stiam de uleiurile solubile in apa de la o vizita in atelierului lui Deborah Trusson cu ani in urma, pe cand eram studenta.
Deborah Trusson, Naked, water soluble oils, shorlisted for Archibald Prize 2005
Trusson fusese finalista in faimosul premiu de portretistica australian Archibald, cu un autoportret pictat cu Artisan, uleiuri solubile in apa. O intrebasem pe profesoara mea de pictura de aceste uleiuri, dar ea s-a aratat sceptica, spunand ca sunt o inventie recenta, si nu stim cum se vor comporta in timp. Am renuntat atunci, dar acum in Romania fiind, era timpul sa le mai dau o sansa. Am descoperit ca in Romania au inceput sa comercializeze Artisan, marca folosita de Trusson. Paleta cromatica de la Artisan e foarte redusa si eu eram obisnuita cu nuante pure si stralucitoare in serii mari, dar am continuat sa folosesc mai putin sau mai mult din culorile mele mai deosebite. Intre timp m-am intors la uleiurile conventionale, si nu mai folosesc deloc Artisan, dar culorile Artisan m-au ajutat sa fac trecerea inapoi la uleiurile conventionale.
In mare, uleiurile solubile in apa sunt la fel ca si uleiurile conventionale, arata la fel si se comporta la fel, singura diferenta este faptul ca pensulele se spala mai usor dupa lucru, sau se pot clati in apa in timpul lucrului. Se pot combina cu uleiurile conventionale in timpul lucrului, dar isi pierd proprietatile de uleiuri solubile in apa, comportandu-se la fel ca si cele conventionale. Daca doriti sa evitati diluantii, puteti lucra doar cu ulei de sofran sau mac, in diverse marci. Unii artisti experimenteaza cu uleiurile Artisan si le combina cu apa, dar rezultatele obtinute sunt mai degraba asemanatoare acuarelei sau acrilicului. Cand uleiurile solubile in apa sunt diluate cu apa, pigmentul pierde din intesitate si culorile nu mai au o acoperire buna. Daca totusi preferati apa pentru diluare, este bine sa o folositi cu mare zgarcenie.
Pentru ca uleiurile solubile in apa sunt foarte usor de folosit, le recomand studentilor mei la clasa. La Galeria Creativ se gasesc culorile Artisan, sau puteti comanda pe http://www.colorit.ro/. Avantajul cel mai mare la clasa este ca pensulele pot fi clatite in apa in timpul lucrului, de aceea lucrul este mai curat si sunt mai usor de folosit in clasa decat culorile de ulei traditionale. Pensulele se spala foarte rapid si cu foarte mare usurinta doar cu apa si sapun, In plus aceste culori nu necesita solventi toxici pentru diluare.
Artisan sunt culori de ulei de studiu, dar prin pigmentii si consistenta lor sunt foarte apropiate de culorile de ulei profesionale. Iata ce spun cei de la Winsor and Newton despre aceste uleiuri: " Purely based on the high grade of raw materials, Artisan could be considered an artists' grade, however, the inclusions of hues and the shorter palette (colors available) means that Artisan can be in fact be considered somewhere between and artists' and students' grade and is therefore priced accordingly". Paleta Artisan include 40 de nuante, in timp ce paleta necesara pentru studiu include in jur de 15 culori. Gasiti paleta minima pe Materiale arta cursuri.
Alte uleiuri solubile in apa sunt Holbein Aqua Duo, Grumbacher Max Artists Oil Colors si Lukas Berlin. Lukas Berlin este o optiune mai putin costisitoare decat Artisan, dar sunt si mai slab calitativ, neavand pigmentii autentici cadmiu, cobalt, ceruleum. Se gasesc si la noi tot pe colorit.
No comments:
Post a Comment